Noțiunea de Boală cronică de rinichi
Boala cronică de rinichi este o deteriorare definitivă a structurii și/sau funcției rinichilor, determinată de obicei de o altă afecțiune, cele mai frecvente cauze fiind hipertensiunea arterială (dar și alte boli cardio-vasculare) și diabetul zaharat. În BCR, rinichii dumneavoastră nu mai functioneză atât de bine pentru a vă menține constantele organismului în limite normale.
Primele semne ale BCR pot fi foarte discrete, așadar în mare parte, nimic nu vă atrage atenția că suferiți de BCR. Evoluția spre stadiul final al BCR, când este nevoie de înlocuirea funcției renale prin dializă sau transplant renal, poate dura mai mulți ani, în funcție de cauza BCR și de monitorizarea acesteia de către medicul nefrolog.
Încetinirea progresiei bolii este posibilă, așadar este vital să aveți un diagnostic timpuriu și să colaborați îndeaproape cu medicul dumneavoastră nefrolog, pentru a vă monitoriza și a găsi opțiunea de tratament cea mai potrivită.
BCR a devenit o problemă importantă de sănătate publică la nivel mondial. Ea afectează 1 din 10 persoane la nivel global. Se estimează că 850 de milioane de persoane din întreaga lume au boli de rinichi de diverse cauze. Această cifră reprezintă dublul numărului de persoane care trăiesc cu diabet (422 milioane) și este de 20 de ori mai mare decât prevalența cancerului la nivel mondial (42 milioane) sau a persoanelor care trăiesc cu SIDA / HIV (36,7 milioane). Bola cronică de rinichi (BCR) cauzează cel puțin 2,4 milioane de decese pe an și reprezintă a 6-a cauză de deces, cu cea mai rapidă creștere (WKD 2019). Între 5,3 și 10,5 milioane de pacienți cu BCR necesită dializă sau transplant renal, deși mulți nu primesc aceste tratamente din cauza lipsei resurselor sau a barierelor financiare.
În România se estimează că peste 1.180.700 de persoane, cu varsta între 20 – 79 ani au boală cronică de rinichi, conform studiului PREDATORR-2013 şi numai 45.240 (2%) se regăsesc în raportările medicilor de familie (Cepoi, 2011), probabil cei cu funcția renală deja grav afectată, cu rata filtrării glomerulare estimată (eRFG) < 30 ml/min/1,73 m², când măsurile de profilaxie secundară sunt foarte limitate.